Trăia cu intensitatea unei ființe care abia ieșise de sub tutela părinților. Liceul a făcut-o să înțeleagă că există adolescență și-n spatele ușii pe care tatăl ei o închidea în fiecare seară cu două chei: una mai lată și alta mai scurtă și subțire că de fiecare dată când o băga în broască avea impresia că se rupe.
A ținut morțiș să plece din oraș, să-și facă studiile departe de casă. Nu-i plăcea cuvântul „acasă” pentru că nu a știut niciodată ce înseamnă cu adevărat. Crescută de bunici, cu părinții plecați mai tot timpul în delegații, a făcut din „acasă” o metaforă pe care colegii o foloseau cu mândrie, iar ea cu dezgust. A dat examen la limba engleză și a fost admisă la un liceu de prestigiu. Fata cea conștiincioasă promitea multe și rezultatele nu au întârziat să apară. Iubea latina și în nopțile geroase căuta în dicționare cuvinte cât mai grele pentru a le pronunța. Se visa una dintre amantele lui Cezar și nu soția lui. Credea că a fi prima doamnă presupune responsabilități mult prea mari și prea puțină atenție din partea celui pe care-l iubești. Și parcă nu ar fi de ajuns, a crezut până târziu în viață că soțiile sunt precum un obiect de mobilier pe care-l achiziționez ca să țină până vei pune mâinile pe piept.
Și-a dorit să stea la cămin. Mama i-a rezolvat repede. În primii doi ani de liceu a avut o cameră în care abia puteai respira, însă când a mai crescut, în timp câștigând un statul în cămin, a primit o cameră mare, ceea ce i-a adus invidia multor colege.
Căminul a învățat-o o lecție: totul se câștigă și nimic nu e gratis - de la respectul până la admirația camaradelor, de la un Bună ziua! dat femeilor de serviciu și un salut respectuos pedagogilor - astfel a reușit să-și facă un nume.
„Acasă” nu mai era casa mare de unde plecase, cu camera ei spațiosă și patul dublu, ci căminul de patru etaje, camera de două persoane, patul single și un birou lăsat de o altă colegă de cameră. Simțea că totul îi aparține, că aici poate face ceea ce-și dorește fără a primi vreo obiecție.
A urmat facultatea și distanța de casă a început să fie din ce în ce mai mare. „Acasă” era oriunde, numai nu în casa în care se născuse.
No comments:
Post a Comment