Fetelor, aţi observat că bărbaţii au un fel de “respect” când vine vorba de partenerele lor? Mai exact, când staţi la masă singurele, iar prietenul se duce la bar să cumpere ceva, şi între timp vine altul, se aşează la masă, se bagă-n seamă, iar când vine iubitul înapoi, doar ce-l auzi “scuză-mă frate, nu ştiam că e cu tine”? Da? Ştiţi? Bine, şi eu ştiu. Şi mă enervează. Adică, de ce nu ne adresează nouă scuzele? Pe noi au încercat să ne agaţe, nu pe ei! Noi i-am suportat rânjetul pervers timp de câteva minute, nu ei! Şi în fond, poate îmi place mai mult de “intrus” decât de al meu! De CE pe noi nu ne bagă nimeni în seamă, iar ei se comportă ca la un târg de animale? Ia-o frate, dă-o frate!
Înţelegeţi voi fetelor despre ce vorbesc. Iar vouă, dragi masculi, trebuie, TREBUIE, pentru numele lui Dumnezeu, să încetaţi să “comunicaţi” despre noi, cu partenerii noştri, ca şi cum nu am fi de faţă! Pentru că suntem, auzim, judecăm şi concluzionăm. Şi pe urmă, vă întrebaţi senini şi naivi, de ce femeile vă cataloghează drept “porci misogini”, “manipulatori incapabili de sentimente”. Ete d-aia, pentru că ne trataţi ca pe nişte accesorii, care trebuie să stăm atârnate de gâtul vostru, să zâmbim galant la partenerul vostru de afaceri, şi să nu doamne fereşte să ne băgăm în discuţia voastră. Iar dacă se poate, să vă aprindem şi trabucul. Ok? Nu. Nu se face. Am terminat cu voi!
Acuma, mă iau de duduile care acceptă un asemenea tratament! Cucoană, am două vorbe pentru tine: eşti imbecilă? De ce stai lângă unul care te tratează drept accesoriu, care te scoate-n lume mai mult goală decât vie, ca să se mândrească cu tine în faţa prietenilor libidinoşi din dotare, de parcă mă-ta s-a chinuit cu tine-n durerile facerii, ca să ajungi tu o mută cu sclipici.
Dragele mele, trebuie să avem mai multă personalitate!
Şi-acum, vreau să închinăm pentru nenorociţii care ne-au avut, pentru minunaţii care ne au, şi pentru fericiţii care ne vor cunoaşte!
