Zilele trecute butonam telecomanda, total plictisită de programele de bun simţ. Mi-am reglat posturile preferate pe telecomandă de la unu la zece. Celelalte sunt aşa, în voia sorţii. Depăşindu-mi limita de numărul zece, şi ajungând pe la treizeci şi ceva, dau de Taraf Tv. Ştiţi, postul acela de manele? Ăla. No, acolo era o emisiune cu o tanti dezbrăcată pan’ la brâu, cu nişte chiloţi roz care stătea să mă scuzaţi capră şi-şi bâţâia toate alea pe muzica lu’ Salam sau ceva. La’nceput am zis că mă-nşeală privirea. Dar nu, era cât se poate de real. M-am şi documentat apoi, şi am aflat că emisiunea se numeşte “Fata de la miezul nopţii”. Link: aici.
Eu una, m-am şocat. Adică de ce să-ţi baţi joc de trupul tău în halul ăsta? Şi-apoi se plâng că bărbaţii ne tratează cum ne tratează.
noi şi ei, sau noi v.s ei?
Fetelor, aţi observat că bărbaţii au un fel de “respect” când vine vorba de partenerele lor? Mai exact, când staţi la masă singurele, iar prietenul se duce la bar să cumpere ceva, şi între timp vine altul, se aşează la masă, se bagă-n seamă, iar când vine iubitul înapoi, doar ce-l auzi “scuză-mă frate, nu ştiam că e cu tine”? Da? Ştiţi? Bine, şi eu ştiu. Şi mă enervează. Adică, de ce nu ne adresează nouă scuzele? Pe noi au încercat să ne agaţe, nu pe ei! Noi i-am suportat rânjetul pervers timp de câteva minute, nu ei! Şi în fond, poate îmi place mai mult de “intrus” decât de al meu! De CE pe noi nu ne bagă nimeni în seamă, iar ei se comportă ca la un târg de animale? Ia-o frate, dă-o frate!
Înţelegeţi voi fetelor despre ce vorbesc. Iar vouă, dragi masculi, trebuie, TREBUIE, pentru numele lui Dumnezeu, să încetaţi să “comunicaţi” despre noi, cu partenerii noştri, ca şi cum nu am fi de faţă! Pentru că suntem, auzim, judecăm şi concluzionăm. Şi pe urmă, vă întrebaţi senini şi naivi, de ce femeile vă cataloghează drept “porci misogini”, “manipulatori incapabili de sentimente”. Ete d-aia, pentru că ne trataţi ca pe nişte accesorii, care trebuie să stăm atârnate de gâtul vostru, să zâmbim galant la partenerul vostru de afaceri, şi să nu doamne fereşte să ne băgăm în discuţia voastră. Iar dacă se poate, să vă aprindem şi trabucul. Ok? Nu. Nu se face. Am terminat cu voi!
Acuma, mă iau de duduile care acceptă un asemenea tratament! Cucoană, am două vorbe pentru tine: eşti imbecilă? De ce stai lângă unul care te tratează drept accesoriu, care te scoate-n lume mai mult goală decât vie, ca să se mândrească cu tine în faţa prietenilor libidinoşi din dotare, de parcă mă-ta s-a chinuit cu tine-n durerile facerii, ca să ajungi tu o mută cu sclipici.
Dragele mele, trebuie să avem mai multă personalitate!
Şi-acum, vreau să închinăm pentru nenorociţii care ne-au avut, pentru minunaţii care ne au, şi pentru fericiţii care ne vor cunoaşte!
Înţelegeţi voi fetelor despre ce vorbesc. Iar vouă, dragi masculi, trebuie, TREBUIE, pentru numele lui Dumnezeu, să încetaţi să “comunicaţi” despre noi, cu partenerii noştri, ca şi cum nu am fi de faţă! Pentru că suntem, auzim, judecăm şi concluzionăm. Şi pe urmă, vă întrebaţi senini şi naivi, de ce femeile vă cataloghează drept “porci misogini”, “manipulatori incapabili de sentimente”. Ete d-aia, pentru că ne trataţi ca pe nişte accesorii, care trebuie să stăm atârnate de gâtul vostru, să zâmbim galant la partenerul vostru de afaceri, şi să nu doamne fereşte să ne băgăm în discuţia voastră. Iar dacă se poate, să vă aprindem şi trabucul. Ok? Nu. Nu se face. Am terminat cu voi!
Acuma, mă iau de duduile care acceptă un asemenea tratament! Cucoană, am două vorbe pentru tine: eşti imbecilă? De ce stai lângă unul care te tratează drept accesoriu, care te scoate-n lume mai mult goală decât vie, ca să se mândrească cu tine în faţa prietenilor libidinoşi din dotare, de parcă mă-ta s-a chinuit cu tine-n durerile facerii, ca să ajungi tu o mută cu sclipici.
Dragele mele, trebuie să avem mai multă personalitate!
Şi-acum, vreau să închinăm pentru nenorociţii care ne-au avut, pentru minunaţii care ne au, şi pentru fericiţii care ne vor cunoaşte!
Scrisoare de departe
Draga mea,
Astăzi te-am văzut destul de morocănoasă. Nu ţi-a mai plăcut cafeaua, nici micul dejun. Apa nu avea presiune la duş, iar crema ţi s-a terminat. La magazin nu mai aveau ăştia Kent 8, deci te-ai mulţumit cu un Winston. Santalul de fructe roşii cu eucalipt are un gust prea dulceag pentru tine. Ţi-ai uitat cheile undeva, nici tu nu ştii unde. Afară norii şi-au făcut apariţia, şi se preconizează o furtună de toată frumuseţea. Ţi-ai scăpat camera web jos, şi nu se mai aprinde. Dă nu ştiu ce eroare. În camera ta e o mare dezordine, la fel ca şi în viaţa ta.
Aşează-te pe pat. Pune-ţi melodia preferată. Gândeşte-te la cât de norocoasă eşti. Nu râde, tolomaco. Chiar eşti. Pentru că trăieşti, pentru că te-ai trezit dimineaţa. Continuă-ţi viaţa într-un singur fel. Aşa cum îţi place. Machiază-te fix cum vrei tu, nu cum vrea prietena ta. Îndreaptă-ţi părul, sau fă-l bucle. Cum vrei tu. Taie-ţi unghiile, sau fă-le french. Aruncă-ţi jucăriile, sau joacă-te cu ele. Stoarce-ţi creierii pentru a-ţi stabili un ţel. Trăieşte cum vrei, pentru ce vrei. Ideea e să trăieşti pentru ceva.
Tu eşti cea mai importantă, şi te simţi bine alături de tine. Fă sex. Serios. Chiar fă. Nu uita să te protejezi. Dar e frumos şi sănătos. Nu te compromite. Nicăieri, pentru nimic. Nu sta cu el doar pentru maşina lui, nu dormi cu maşina, nu faci sex cu ţeava de eşapament. Închide-ţi telefonul. Calculează-ţi priorităţile. Vei fi surprinsă.
Acum, ia-ţi o foaie albă şi-un creion. Scrie pe ea tot ce gândeşti, ce-ţi vine-n cap. Şi, nu în ultimul rând, regăseşte-ţi patima. O ai, e acolo, ferecată într-un ghiveci fără răsad. Citeşte-ţi din nou cărţile preferate, şi n-aştepta să termini şcoala, să ai un job, să te măriţi, să faci copii, să ieşi la pensie, să ai nepoţi, şi să mori. Observi cât de puţine cuvinte sunt între “şcoală” şi “mori”? Puţine, şi totuşi atât de multe.
Răspunde-mi la scrisoare numai dacă vrei.
Cu sinceritate,
Eul tău.
P.S: I will always love you.
Astăzi te-am văzut destul de morocănoasă. Nu ţi-a mai plăcut cafeaua, nici micul dejun. Apa nu avea presiune la duş, iar crema ţi s-a terminat. La magazin nu mai aveau ăştia Kent 8, deci te-ai mulţumit cu un Winston. Santalul de fructe roşii cu eucalipt are un gust prea dulceag pentru tine. Ţi-ai uitat cheile undeva, nici tu nu ştii unde. Afară norii şi-au făcut apariţia, şi se preconizează o furtună de toată frumuseţea. Ţi-ai scăpat camera web jos, şi nu se mai aprinde. Dă nu ştiu ce eroare. În camera ta e o mare dezordine, la fel ca şi în viaţa ta.
Aşează-te pe pat. Pune-ţi melodia preferată. Gândeşte-te la cât de norocoasă eşti. Nu râde, tolomaco. Chiar eşti. Pentru că trăieşti, pentru că te-ai trezit dimineaţa. Continuă-ţi viaţa într-un singur fel. Aşa cum îţi place. Machiază-te fix cum vrei tu, nu cum vrea prietena ta. Îndreaptă-ţi părul, sau fă-l bucle. Cum vrei tu. Taie-ţi unghiile, sau fă-le french. Aruncă-ţi jucăriile, sau joacă-te cu ele. Stoarce-ţi creierii pentru a-ţi stabili un ţel. Trăieşte cum vrei, pentru ce vrei. Ideea e să trăieşti pentru ceva.
Tu eşti cea mai importantă, şi te simţi bine alături de tine. Fă sex. Serios. Chiar fă. Nu uita să te protejezi. Dar e frumos şi sănătos. Nu te compromite. Nicăieri, pentru nimic. Nu sta cu el doar pentru maşina lui, nu dormi cu maşina, nu faci sex cu ţeava de eşapament. Închide-ţi telefonul. Calculează-ţi priorităţile. Vei fi surprinsă.
Acum, ia-ţi o foaie albă şi-un creion. Scrie pe ea tot ce gândeşti, ce-ţi vine-n cap. Şi, nu în ultimul rând, regăseşte-ţi patima. O ai, e acolo, ferecată într-un ghiveci fără răsad. Citeşte-ţi din nou cărţile preferate, şi n-aştepta să termini şcoala, să ai un job, să te măriţi, să faci copii, să ieşi la pensie, să ai nepoţi, şi să mori. Observi cât de puţine cuvinte sunt între “şcoală” şi “mori”? Puţine, şi totuşi atât de multe.
Răspunde-mi la scrisoare numai dacă vrei.
Cu sinceritate,
Eul tău.
P.S: I will always love you.
Reclame TV
Măi oameni buni, voi aţi văzut tâmpeniile alea de reclame teve care te scot pur şi simplu din minţi? Bun, credeam că numai io le-am văzut. Sau, poate nu ne enervează aceleaşi reclame
reclama aia tâmpită de la vodafone, cu două retardate care pun într-un polo benzină în loc de motorină. aia. o ştiţi? şi eu. mă scoate din minţi. în general alea de la vodafone cu marea ieşeală şi alte imbecilităţi mă scot din minţi, pentru că puştiu nu se prinde că gagica face mişto de el.
reclama de la timbark cool. aia cu testu’grilă aplicat ad hoc oamenilor în metrou, pe stradă etc. niciodată nu nimeresc varianta corectă.
reclama de la furazolidon. ăla se cacă pe el şi femeia de la veceu nu-l lasă să intre. urât.
aia de la bonux. ştie careva cum o cheamă pe femeia aia hidoasă cu un neg în bărbie? să-mi zică şi mie.
mr.proper. dă o retardată din beţe şi iese omu’ de pe bidonu’ de mr.proper. mă leşi? Leşi, nu laşi, că aşa vreau. să nu mă corectaţi.
de la romtelecom. omuleţii ăia 3D: “Cine duce mai departe numele Telcu?”. “Dar inteligenţa Telcu”? de parcă Telcu ar fi un nume fain.
Vreau şi io să-ntreb agenţiile de publicitate: Bă oameni buni, aţi rămas chiar în halul ăsta fără idei??
reclama aia tâmpită de la vodafone, cu două retardate care pun într-un polo benzină în loc de motorină. aia. o ştiţi? şi eu. mă scoate din minţi. în general alea de la vodafone cu marea ieşeală şi alte imbecilităţi mă scot din minţi, pentru că puştiu nu se prinde că gagica face mişto de el.
reclama de la timbark cool. aia cu testu’grilă aplicat ad hoc oamenilor în metrou, pe stradă etc. niciodată nu nimeresc varianta corectă.
reclama de la furazolidon. ăla se cacă pe el şi femeia de la veceu nu-l lasă să intre. urât.
aia de la bonux. ştie careva cum o cheamă pe femeia aia hidoasă cu un neg în bărbie? să-mi zică şi mie.
mr.proper. dă o retardată din beţe şi iese omu’ de pe bidonu’ de mr.proper. mă leşi? Leşi, nu laşi, că aşa vreau. să nu mă corectaţi.
de la romtelecom. omuleţii ăia 3D: “Cine duce mai departe numele Telcu?”. “Dar inteligenţa Telcu”? de parcă Telcu ar fi un nume fain.
Vreau şi io să-ntreb agenţiile de publicitate: Bă oameni buni, aţi rămas chiar în halul ăsta fără idei??
Inuaki, reptilianul din mine
Vă rog citiţi această carte :). Mie mi-a luat mai puţin de trei ore s-o citesc, sunt în jur de 124 de pagini. Cartea se găseşte complet gratuit aici. Merită. Aştept păreri pe mail, messenger, sau chiar aici, pe blog. Vedem pe urmă ce e de făcut. Dar e foarte important ca această carte să fie citită, şi v-aş fi profund recunoscătoare dacă a-ţi recomanda-o şi altora.
Subscribe to:
Posts (Atom)